De numele său se leagă o întreagă teorie a conspiraţiei la nivel mondial, el, John D. Rockefeller (1839-1937), fiind întemeietorul de facto al gigantului petrolier global, Compania „Standard Oil”. 
Pornind de jos, ca simplu asociat la o firmă de cereale a ajuns peste puţin timp să deţină o rafinărie în Ohio, dându-şi seama de viitorul aurului negru şi de modul cum acesta acţionează controlat asupra destinului omenirii. Deja, la 1879 compania sa controla peste 90% din capacitatea naţională a USA de rafinare, iar averea sa i se dubla peste noapte în buzunare.
Monopolul său la nivel de stat, precum mai târziu cel colectivist sovietic a nemulţumit concurenţa şi a determinat divizarea companiei în 34 de corporaţii, la 1911. Filantropia sa de baptist pios, înfiinţând celebra universitate americană care-i poartă numele, precum şi fundaţia omonimă pentru „binele omenirii” l-au iertat în faţa contemporanilor, donând pe parcursul vieţii nu mai puţin de 600 mil. de dolari, având şi de unde. Fiul său, Rockefeller Jr., i-a continuat opera filantropică cumpărând terenul pe care se înalţă azi falnică, la New York, clădirea din beton şi sticlă a Naţiunilor Unite. Întru aceeaşi vreme, la peste câţiva mii de kilometri spre Est, un fel de Mozart al românilor, cu al său chip şarmant de italian, Dinu Lipatti (1917-1950), îşi încânta auditoriul pe scenă, la pian, cu a sa suită simfonică din care extragem „Şătrarii” şi „Concertino în stil clasic”, ajungând pe drept cuvânt să fie recunoscute la nivel mondial, el însuşi fiind compozitor şi profesor de pian la conservatorul din Geneva. Piesele sale se interpretează şi azi pe marile scene ale lumii, însă unii dintre noi l-am uitat, fiind ignoranţi în materie de istorie muzicală.