E foarte puţin cunoscut în istorie dar, cu siguranţă l-a pus pe jar chiar pe regele Ludovic al XV-lea al Franţei, zis Cel Bun. Aflat în slujba Majestăţii Sale de peste Canal, amiralul George Rodney (1718-1792) 
s-a afirmat de timpuriu în luptele navale contra francezilor, mai întâi la Capul Finisterre în 1747, apoi câţiva ani mai târziu a pus pe jar flota franceză în chiar oraşul lor portuar Le Havre, când aceasta se pregătea de o posibilă invazie a Angliei în Războiul Celor Şapte Ani. La 1782 desfiinţează definitiv aproape pretenţiile coloniale franceze în Caraibe când a sfârtecat eminamente corăbiile franceze în Bătălia de la Les Saintes ca un semn de rău augur pentru Casa de Bourbon.
Astfel al „nostru” amiral englez a intrat în istorie cu fruntea sus detronând pentru multă vreme supremaţia colonială a Franţei peste mări. Al său contemporan, deşi fanariot şi domnind nu mai puţin de un an calendaristic, Nicolae Caragea (1782-1783) s-a făcut remarcat în Ţara-i Românească printr-un şir de reforme cu iz iluminist, oarecum valabile şi azi precum portul ilegal de arme, albe ori negre. Şi, se pare, că pe vremea lui s-a introdus paşaportul pentru cei care intrau ori ieşeau din ţară, cu precădere pentru cei nemulţumiţi. Nu a uitat nici măsurile de igienă, el fiind un fel de precursor al Direcţiilor de Sănătate Publică, oamenii lui controlând conştiincioşi curăţenia din localurile publice şi private. A rămas în amintirea colectivă ca un domnitor reformator într-o epocă fanariotă în care Ţările Române cu greu răzbeau pe frontispiciul european.