În plină Era Georgiană de secol XVIII, un tânăr ziarist englez, Daniel Defoe îşi publica romanul „Robinson Crusoe” la 1719. Romanul a avut un real succes la public, reeditându-se pe piaţă de cel puţin o mie de ori. Cu toţii l-am citit, fiind tradus şi în română…Un exilat pe o insulă din Pacific, un supravieţuitor. 
În zilele noastre şi alţi „Robinsoni” încearcă trucuri noi de supravieţuire în emisiuni televizate de succes pe tărâmuri vitrege. Dar cine era adevăratul Robinson ? Cine l-a inspirat pe Defoe ? Să fi fost Alexander Selkirk un exilat timp de patru ani pe insula Mas a Tierra, o insulă vulcanică aflată la 600km. în largul statului Chile?
Aventurile sale au fost publicate în presa vremii. Comparând aventurile celor doi naufragiaţi, s-a stabilit că Defoe se referea la un cu totul alt supravieţuitor, lăsând indicii. Dând timpul înapoi, la 1685, o rebeliune sub comanda ducelui Monmouth împotriva regelui restaurat Iacob al II-lea Stuart a dus la înfrângerea revoltei, întemniţări, deportări şi procese. Un supravieţuitor a fost medicul Henry Pitman, condamnat la 10 ani de muncă silnică în Indiile de Vest. După 15 luni el evadează şi eşuează pe Insula Saltatudos din Caraibe. El a fost adevăratul Robinson Crusoe. Întors în Anglia şi graţiat îşi va scrie memoriile „Istorisirea marilor suferinţe şi straniilor aventuri ale lui Henry Pitman”. Defoe citeşte amintirile şi le aşterne într-un alt mod. De fapt, el şi Pitman se cunoşteau bine, participând la insurecţia lui Monmouth.