„Eșecul este pur și simplu ocazia de a începe din nou, de data aceasta cu mai multă inteligență.” — Henry Ford
„Caută mereu căi pentru a transforma problemele în oportunități.” — Lao Tse
Despre inegalabilul Alexandru cel Mare se cunoaşte cu siguranţă că a ajuns cu armatele sale până la hotarele Indiei de azi, ocupând la Nord Afganistanul care pe atunci se numea Bactria. Istoricul roman Titus Livius spunea despre el: „Oricât de neînsemnată ni s-ar părea măreţia lui Alexandru Macedon, ea rămâne doar măreţia unui singur om pe care l-a însoţit norocul un pic mai mult de zece ani!” Alexandru cel Mare, întrebă odată un înţelept hindus: „Cum poate un om să devină Dumnezeu?” 
Zis-a indianul: „Când omul face ceea ce numai Dumnezeu poate face! – Adică, întrebă mirat macedoneanul nostru?- Să iubească pe duşmanul său, spuse hindusul…plecându-se cuceritorului din Grecia venit. Din pilda de mai sus aflam numai o mica parte din caracterul “Cuceritorului” Lumii Antice, cel care va schimba definitiv geopolitica Europei si pe cea a Orientului Apropiat si Mijlociu. In anul 332 i.Hr., dupa o perioada de “umbra” in istoria evreilor, prea putini bagati in seama de contemporani, acest popor revine pe scena istoriei?
Cum si in ce mod? Departe, in Nord-Vest, un tanar stat din oranduirea Vechii Elade, Macedonia se afirma pe scena politica a lumii si ca manat de o inspiratie divina, tanarul Alexandru, succesorul lui Filip al II-lea Macedoneanul, tatal sau, purcede la cuceriri marete cum nici unul dintre inaintasi nu a fost in stare s-o faca. Puternica si organizata falanga macedoneana porneste un mars de aproape 2.000 km. pana in Asia Mica. Armatele Cuceritorului strabat Palestina si ajung in Egipt. Evreii se confrunta cu un nou tip de cuceritori, net diferiti de cei din vechime. Grecii aveau un alt mod de a-si trata supusii. In Egipt de pilda, Alexandru Macedon este primit si intronizat ca un faraon. Fulgerator, Alexandru se reintoarce din Egipt spre Palestina pentru a-i cuceri pe persi. Imperiul sau, poate cel mai extins al lumii antice se opreste la gurile Hindusului. Cuprinde neamuri foarte pestrite care vor veni in contact direct cu gandirea europeana prin greci. Alexandru cel Mare in materie de gandire politica procedeaza la fel ca si cuceritorii cei de dinaintea sa, adica lasa o anumita independenta popoarelor cucerite, schimbandu-le doar guvernatorii. Cariera sa meteorica se prabuseste la doar 33 de ani cand in preajma hotarelor Indiei de azi, organismul sau de european contacteaza boala frigurilor. Moare dar, generalii sai carora le imparte puterea, la randul lor si-o vor disputa intre ei si intr-un mod care va modela de atunci incolo evolutia lumii antice in general si a celei evreiesti in special. Unul dintre vestitii sai generali sau diadohi, Ptolemeu I preia Egiptul. El isi va impune autoritatea si asupra Palestinei, odata cu anul 301 i.Hr. Se naste Lumea Elenistica. Grecii aduc obiceiuri noi, deschise, total diferite de canoanele rigide ale Templului si Sinagogii. Gaza, Ascalon si Ptolemaida sufera influenta Elenismului, o lume noua si plina de seductii irezistibile chiar si pentru cei mai conservatori dintre evrei. Mii de colonisti greci veniti in Palestina contribuie direct la cele anterior spuse. Admiratia tot mai mare a unor compatrioti fata de cultura greaca per ansamblu, si aici adaugam si politeismul grecesc, va starni un conflict intre evreii conservatori atasati Torei si cei “democrati” care nu peste mult timp va degenera intr-un adevarat razboi civil dupa cum vom vedea in episodul viitor.