Aura sa de veşnic aventurier amorez de veac XVIII răzbate şi azi citindu-i ale sale memorii cuprinse în cartea “Povestea vieţii mele” , autorul nefiind altul decât Giovanni Giacomo, marchiz de Casanova (1725-1798). 
Scrise aşadar în franceză, deşi veneţian de neam, memoriile sale i-au inspirat pe unii autori romantici de veac XIX în ale lor savuroase romane, Casanova făcând o frescă a Epocii Luminii din vremea sa.
Omologul său transilvan, Samuel von Bruckenthal (1721-1803), un sas de obârşie şi care a ajuns guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei (1774-1787), adică pe vremea siropoaselor aventuri ale lui Casanova, înnobilat de însăşi împărăteasa Maria Teresa cu titlul nobiliar de baron, era preocupat îndeobşte de, antichităţi, gravură, pictură şi numismatică, Palatul său din Sibiu devenind muzeu încă din timpul vieţii lui. Alcătuindu-şi testamentul cu un an înainte de a pleca dincolo, Samuel von Bruckenthal a lăsat cu limbă de moarte statului palatul şi întreaga sa colecţie, muzeul fiind deschis publicului de la 1817, fiind prima instituţie muzeistică din Sud-Estul continentului european şi de pe teritoriul patriei noastre, noi românii mândrindu-ne şi azi cu Muzeul Samuel von Bruckenthal