„Cine este prieten cu toata lumea, nu este prieten cu nimeni.”–Aristotel
„Nu e nimic mai imoral decât să pari om de treabă tocmai atunci când ești necinstit.”–Cicero
Harta politica a lumii inainte de Intruparea lui Hristos
Ca orice fiinta umana Mantuitorul Hristos S-a Nascut intr-o lume foarte complexa si cu o dinamica geopolitica aparte, o lume cu siguranta total diferita de a noastra si cu alte sisteme valorice de raportare la cotidianul individual si colectiv. 
Desi o lume violenta per ansamblu, era atat de bine stratificata social, incat doar regimurile dictatoriale de la jumatatea secolului trecut au egalat-o piramidal de la varf la baza.
Ori, ca Sa-L intelegem pe Hristos, va trebui sa dau timpul inapoi cu mii de ani inainte de Intrupare ca sa observam cum o conceptie religioasa adanc inradacinata in mentalul poporului evreu, Monoteismul, a dus la desprinderea din Mozaism, a unei noi religii, Crestinismul. Dar ce este Monoteismul? Credinta intr-o singura divinitate care controleaza totul, care a creat o lume nevazuta si una vazuta, un zeu care este peste toti zeii, de unde mai tarziu se naste ideea de Dumnezeu. Aceasta conceptie teosofica profunda s-a nascut la poporul evreu si a fost perpetuata secole la randul pana in ziua de astazi. Este indeobste stiut faptul ca in Egipt, un faraon pe numele sau adevarat Amenhotep al IV-lea, casatorit cu frumoasa Nefertiti, a facut o prima reforma religioasa in istorie eliminand pentru o scurta perioada de timp panteonul politeist egiptean, cu credinta intr-un singur zeu, Aton, sau venerarea discului solar. Faraonul si-a schimbat numele in Akhenaton. Supusii sai au fost infuriati peste masura, mai ales casta preoteasca. Au dorit chiar sa-i stearga numele din istorie…Egiptologii sau specialistii care se ocupa cu studiul Egiptului Antic au emis ipoteza cum ca evreii cat au stat ca sclavi in Egipt au preluat cultul lui Amon sub o alta forma, credinta intr-un singur Dumnezeu sau Iahve. Nu suntem de acord cu aceasta opinie, desi ne inclinam in fata muncii asidue a egiptologilor pentru a scoate la lumina, de sub nisipurile fierbinti ale Saharei, urmele unei civilizatii multimilenare stravechi. Si totusi, parafrazandu-l pe istoricul religiilor Fritz Ridenour cu titlul cartii sale “De fapt, care este diferenta?”, ne adresam cu totii aceeasi framantatoare intrebare, reformuland-o? Care este diferenta dintre un Zeu si un Dumnezeu? Zeul este o persoana supranaturala, are un nume, lumea il vede, i se inchina, ii aduce jertfe, nu este inconjurat de mistere. Mai sus am dat exemplul discului solar Aton. Dar ce este Dumnezeu sau Cine este? Lucrurile se complica incercand sa dam o definitie. Dumnezeu nu este o persoana, nu are nume si aici ii apostrofez pe Martorii lui Iehova care L-au facut Zeu pe Dumnezeu, are in schimb atributii: Dumnezeu al Ostirilor sau Savaot, Adonai sau Stapanul si altele. Este asadar peste zei, iar manifestarile Sale de regula intrec capacitatea de intelegere limitata a fiintei umane si exemplele in Biblie sunt nenumarate. Conform Vechiului Testament, vedem inca din Cartea Facerea ca evreii aveau credinta monoteista intr-un singur Dumnezeu cu mult inainte de reforma religioasa a faraonului Amenhotep al IV-lea. Un anume Avram, probabil idolatru sau politeist este chemat de catre Dumnezeu din Ur-ul Caldeei (Mesopotamia de azi sau Irak) pentru a deveni Avraam sau tatal neamurilor. Din urmasii sai se perpetueaza biologic cele 12 triburi israelite care-si vor pune amprenta asupra istoriei incepand cu Exodul sau Iesirea din Egipt dupa o robie aspra de cateva secole. Sub conducerea lui Moise, in jurul anului 1250 i.Hr. evreii parasesc Egiptul pentru a se duce in Tara Fagaduintei promisa de Dumnezeu urmasilor lui Avraam. Este perioada numita a Colonizarii (1250-1020). Fiecare din cele 12 triburi isi ia partea sa teritoriala de mostenire din Canaan sau Tara Filistenilor si sunt condusi de judecatori pana la un punct cand, foarte probabil dintr-o mandrie nationala care-L supara pe Dumnezeu, evreii doresc sa se uneasca sub conducerea unui singur rege, asa dupa cum vazusera ei la popoarele din jur. Urmeaza Perioada regala (1020-721/586 i.Hr.) numita dupa unii excegeti si Perioada Independentei Evreiesti. As prefera prima denumire. Perioada regala inseamna de facto nasterea monarhiei teocratice, adica Dumnezeu isi conducea poporul printr-un Uns al sau, numit rege. Vechiul Regat al Israelului avea vecini hegemonici foarte puternici pe care Istoria nu i-a trecut cu vederea: Egiptul Faraonic, Assiria, Imperiul Babilonian. Aceste regate vor pune piedici vechiului Israel.
Regalitatea teocratica la vechii evrei se raporta la aceasta unica porunca: Porunca intaia este aceasta: “Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Care te-a scos din pamantul Egiptului si din casa robiei. Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine!” (Ies. 20, 2-3). In episodul urmator vom vedea cum a evoluat Regatul Davidic si a sa idee Mesianica sau crezul mesianic al poporului ales dintre neamuri. Ramaneti cu noi!