Cu toţii ne dorim să conducem într-o bună zi, unii semeni de-ai noştri o fac deja, o minunăţie de maşină japoneză dotată cu ultimele tehnologii auto din Ţara Soarelui Răsare. Este vorba despre Toyota. Nu ştim precis de ce constructorul nipon a optat pentru denumirea de Toyota, în loc de Toyoda, dar cunoaştem cu siguranţă ultimul personaj care a trăit în realitate, numitul Sakichi Toyoda (1867-1930), considerat a fi pe drept cuvânt părintele revoluţiei industriale nipone, supranumit pe drept cuvânt un „Thomas Edison” al Japoniei. 
Se pare că robotizarea ţării a început atunci când Toyoda şi fiul său, Kiichiro au construit, în 1926, un război de ţesut automat, numit Toyoda G-type Automatic Loom. Patru ani mai târziu, în 1929, britanicii le-au cumpărat licenţa distribuind maşini Toyoda în Europa, Canada şi India. Dar, cum automobilul câştiga teren, tatăl şi-a încurajat fiul să construiască maşini pe patru roţi şi uite aşa, Toyoda şi ulterior Toyota a devenit o marcă automobilistică la nivel mondial, primul automobil fiind modelul Toyoda AA şi apoi celelalte pe care unii le conduc azi, iar alţii doar visează să le conducă într-o bună zi, dacă nu pe circuitele de viteză, pe două ori pe patru roţi, cel puţin pe şosele şi autostrăzi.
La începutul secolului al XIX-lea, în plină eră industrială şi capitalistă deopotrivă, un copil pe nume George Stephenson (1781-1848) privea însingurat, uimit şi visător cum bieţii cai de corvoadă tractau vagonetele pline cu cărbune din adâncurile pământului oraşului său natal, unul profund minier, Wylam. Şi-a imaginat că într-o bună zi ar fi mai rentabil ca vagonetele miniere să fie trase de o maşină cu motor, ceea ce ar uşura munca bietelor dobitoace şi implicit ale stăpânilor lor. Obsedat de această genială idee, copilul devenit inginer mai târziu a proiectat iniţial, la 1814, prima locomotivă din lume de 30 t., destinată iniţial operaţiunilor miniere. Apoi, şapte ani mai târziu şi-a asumat şi construirea primei căi ferate din lume între Stockton şi Darlington în Regatul Unit. A doua sa locomotivă destinată transportului feroviar public a fost denumită the Rocket, adică racheta în traducere şi se deplasa cu viteza record pentru acea perioadă, de numai 46 km/h. Fiul său Robert, urmează pasiunea feroviară a tatălui său, schiţând conturul multor căi ferate din lume, dar şi unor poduri din oţel rezistente şi azi.