Pe vremea sa era un fel de Stalin şi asta dacă ne imaginăm la dimensiunea epocii sale ar cam trebui să avem dreptate căci el, Ivan al IV-lea cel Groaznic (1530-1584), Ţar al Rusiei din 1547 a comis nu mai puţin de 3.000 de asasinate de-a lungul domniei, o cifră destul de mare. Deşi ortodox şi pravoslavnic prin credinţă avea un comportament destul de violent, ceva foarte firesc pe atunci.
Obişnuit de mic cu treburile politice, ajunge să cucerească mai târziu teritorii imense ce azi alcătuiesc deja Federaţia Rusă, Kazan, Astrahan şi Siberia. Cu şapte ţarine cum se obişnuia în epocă, Ivan îşi continuă politica şi pe plan intern instituind la 1564 aşa zisa „domnie a terorii” şi un „serviciu secret”, Opricinina, precursor al KGB-ului. Deşi a avut o domnie sângeroasă, istoria l-a iertat, ştiut fiind faptul că el a introdus în Rusia o invenţie remarcabilă a veacului său, tiparul şi a stabilit relaţii diplomatice la nivel de ambasadă cu multe state din Estul şi Vestul continentului european. Întru acea vreme în Ţara cea a Moldovei, domnea omologul său Despot Vodă (1561-1563) sau Ioan Iacob Heraclid cum i se spunea conform Cronicii. Era un fiu de marinar de pe Insula Creta dar, cu sprijinul Înaltei Porţi Otomane a ajuns la tronul Moldav şi nu degeaba deşi, grec de neam a dorit ca cetăţile Ciceu şi Cetatea de Baltă să revină de facto Moldovei Muşatine. Faptul că a încercat să pună stavilă moravurilor boiereşti, murind chiar de buzduganul lui Ştefan Tomşa, după cum citim în piesa „Despot Vodă” a marelui Alecsandri, îl face nemuritor în drama istorică românească.