(continuare din episodul precedent)
Recent am dat peste o alta teorie la fel de revolutionara ca si altele expuse, conform careia monarhia teocratica la vechii evrei a fost doar o creatie literara povestita si expusa succint in cartile Vechiului Testament, adica Judecatori, Regi si Cronici. Nimic mai neadevarat. Exista atatea dovezi istorice si arheologice care contesta cele spuse mai sus. Primul rege peste cele 12 triburi ale lui Israel a fost Saul, uns de catre profetul Samuel catre anul 1020 i.Hr. la cererea poporului. 
Acest Saul nu era placut lui Dumnezeu, poate datorita ingamfarii sale, Dumnezeu alegandu-l pe David al lui Iesei, tot un razboinic caruia ii promite ca urmasii sai vor ocupa pe vecie tronul regatului si ca la plinirea vremii tot din neamul sau se va naste Mesia.
Promisiunea mesianica s-a transmis din generatie in generatie in sanul poporului ales, mai ales in vremurile de cumpana si incercare. Profetii aminteau tot timpul poporului de aceasta sfanta promisiune facuta nu de un om, ci de Insusi Dumnezeu.
Regele David sau Psalmistul isi stabileste capitala la Ierusalim. Domnia sa se situeaza intre 993-961 i.Hr.Sub domnia lui David vorbim despre un “imperiu israelit” desi termenul acesta nu exista in Biblie. Termenul in sine desemneaza o extindere teritoriala a Regatului Davidic, nemaintalnit pana atunci la evrei.
Pentru ca Dumnezeu l-a facut rege peste poporul sau ales dintre neamuri si avand liniste la toate fruntariile tarii dinspre miazazi si miazanoapte, David s-a gandit sa-i construiasca Domnului o Casa la Ierusalim, in orasul capitala. Nu a fost sa i se indeplineasca dorinta. David era un rege razboinic, la care adaugam ca a furat femeia unui general de-al sau si s-a instapanit “ilegal” pe casa acestuia. Acest lucru L-a maniat pe Dumnezeu. Fiul lui David, Solomon va ridica Templul, sfintit in anul 950 inainte de Era Crestina. Solomon a fost un rege foarte intelept, faima ducandu-i-se pana la marginile lumii de atunci. Dumnezeu l-a inzestrat cu toate calitatile, inclusiv i-a daruit multe bogatii. Templul era centrul vietii religioase la evrei. Era cea mai frumoasa constructie din Orientul Mijlociu si multi veneau sa se inchine, se pare ca si dintre neamuri. Cetatea lui David sau Ierusalimul devine inca de pe atunci un oras al pelerinilor. Spre sfarsitul domnniei, regele Solomon, sedus de femeile de alt neam care se inchinau altor zei, cade in apostazie, permitand culte straine de neamul lui Israel. Acest lucru va starni din nou o pedeapsa divina, de asta data concretizata in ruperea Regatului Davidic in doua, sub domnia urmasilor sai, adica intre anii 932-931 i.Hr. Regatul lui Iuda cu capitala la Ierusalim si Regatul lui Israel cu capitala la Samaria. In Cartea Regilor si cea a Cronicilor din Vechiul Tesatament avem lista completa a regilor din cele doua regate, precum si faptele lor din timpul cat au domnit. Cu exceptia lui Iosia, rege al lui Iuda care s-a intors catre Domnul si a lui Ezechia, regii israeliti din cele doua regate au cazut in idolatrie si in cele din urma Dumnezeu, maniat fiind, abate o pedeapsa crunta asupra poporului Sau neascultator: Exilul. Assirienii o putere a Orientului cuceresc Samaria la 721 i.Hr., Regatul Israel fiind desfintat ca stat, iar in 587 i.Hr. Imperiul Babilonian trece prin foc si sabie Ierusalimul sau Cetatea lui David, distrug templul, fura odoarele, iar poporul este dus in exil pe malurile Tigrului si Eufratului. Putinii ramasi au devenit oprimati ai noilor colonisti adusi in Israel si Iuda, fie de asirieni, fie de Babilonieni, Cetatea lui David fiind parasita si devenind o ruina jalnica, printre zidurile ei umbland animalele cele necurate dupa traditia iudaica: sacali, serpi si taratoare de toate felurile. Dumnezeu a pedepsit poporul ales dar nu l-a uitat ci doar l-a incercat. Insa Exilul babilonian nu a insemnat neaparat distrugerea Iudaismului in sine, ci dimpotriva renasterea sa. Pe malurile Tigrului si Eufratului se nasc doua institutii: Profetia si Sinagoga.Sunt Adrian Popovici si va astept in episodul urmator!