În ţara sa natală a fiordurilor, de unde cândva vikingii porniră vijelioşi ca marea înspre cele patru vânturi, norvegianul Lie Trygve Halvan (1896-1968) alese să navigheze, faţă de strămoşii săi, pe alte mări tulburi, cele ale politicii, devenind astfel primul secretar general al ONU, din 1946 şi până în 1952. Image may be NSFW.
Clik here to view.
Nevoit să fugă, ca şi al său Guvern, din calea hoardelor naziste, se stabili în Insulele Britanice de unde şi-a condus conaţionalii în calitate de ministru de externe.
Ajuns în fruntea ONU, se pare că a apăsat un „buton” greşit când a autorizat folosirea forţei în războiul dintre cele două Corei, atrăgând ostilitatea marelui Urs din Est, dar şi a Vulturului din Vest, demisionând apoi într-un mod nu tocmai onorant pentru a sa nordică ţară. Dacă unii ies pe poarta din dos a Istoriei, alţii intră cu fruntea sus pe a ei scenă cu decoruri mereu schimbătoare, cum a fost cazul contemporanului său, George Calboreanu (1896-1986), actorul care i-a readus la viaţă pe scenă ori în telecinematecă, prin vocea sa azi de dincolo, pe Vlaicu Vodă din piesa lui Alexandru Davila şi Ştefan cel Mare din „Apus de soare” de Barbu Ştefănescu Delavrancea, fiind apreciat de toţi românii şi în viaţă şi după marea sa trecere.
