Aplecat de mic către cele Sfinte, a visat să ajungă om al Bisericii, însă soarta i-a hărăzit alt viitor, ocupând pe rând tronul Ungariei, Boemiei şi, de la 1658 pe cel al Sfântului Imperiu Roman de Naţiune Germană. Nefiind pregătit să conducă destinele unui imperiu multicolor politic, prins între tendinţele expansioniste franceze şi cele otomane,
Leopold I-iul (1640-1705) s-a bizuit în putere pe sfaturile abililor săi miniştri şi generali, care de bine l-au sfătuit, reuşind cu succes să stopeze definitiv întinderea Imperiului Porţii Otomane spre Apus, încheind celebrul Tratat de la Karlowitz (1699) care ne-a privit, în epocă, şi pe noi românii.
Apoi, a făcut din Viena un oraş cultural exclusivist pe harta Europei, Lepold patronând teatrul şi artele frumoase îndeobşte, el însuşi compunând muzică de operetă pentru celebrele reprezentaţii vieneze care se joacă şi azi în fosta capitală imperială. La fruntariile de est ale vastului său imperiu care se întindea tot mai mult, un mic principat, Transilvania, îi opunea o rezistenţă deloc de invidiat, la cârma căruia se afla nobilul Mihail Apafi I-iul (1661—1690) care s-a aliat cu turcii contra împăratului, la Asediul Vienei din acel septembrie 1683. Cum turcii au fost zdrobiţi definitiv sub zidurile capitalei, Apafi a încheiat un Tratat de alianţă cu împăratul, salvându-şi reputaţia de principe peste o ţară liberă, Transilvania, pentru puţină vreme. A rămas în istorie ca unul dintre voievozii şi principii Ardealului care s-au opus cu succes înaintării habsburgice în Sud-Estul Europei.